Amintiri

Astazi am inceput sa rasfoiesc prin acest blog uitat de Dumnezeu fel de fel de postari din perioada mea adolescentina,nu ca acum as fi un adult in adevaratul sens al cuvantului.Trebuie sa recunosc ca stiu mai putine despre viata si cum functioneaza sistemul decat stiam acum 2-3 ani dar macar acum stiu mai multe despre mine si cum ar trebui sa fiu eu decat stiam.Cel putin prefer sa cred asta.

Nu pot sa nu ma bucur cand, citind aceste postari, imi dau seama cand am evoluat si cat m-am schimbat.Cate persoane au ramas langa mine si cate au disparut fara vreun semn din viata mea.Recunosc,este si vina mea.Poate m-am departat, poate m-am schimbat mai mult decat au putut ele sa accepte si poate ca obiectivele noastre nu au mai coincis dar nu pot sa nu fiu fericit ca le-am cunoscut, ca am fost prieteni si ca m-au invatat atatea lucruri.

Mi-am dat seama ce inseamna sa ai un prieten adevarat si cat de mult te ajuta asta in viata.Nu ai nevoie de multi,doar de cativa dar acei cativa sa fie 'the real deal' ca sa o zic pe englezeste.
Cu aceasta postare pot spune ca am revenit in mediu asta virtual si ca voi scrie pe cat de mult imi va permite timpul.

Nu in ultimul rand vreau sa va multumesc tuturor celor care mi-au fost prieteni candva si cei care imi sunt inca prieteni.Vreau sa le multumesc si persoanelor care au intrat recent in viata mea si sa le dau de inteles ca ii apreciez enorm pentru efortu de a ma suporta zilnic.Va multumesc!

Si acum ca sa inchei in traditionalul mod...nu uitati, Dumnezeu va iubeste pe toti, eu nu!